"Mi-am masurat viata in lingurite de cafea.."

Iarna...anotimpul vietii mele,anotimpul care m-a creat,anotimpul basmelor..

Viata este din ce in ce mai alerta,observ! Toate trec, vin, iar se duc, nimic nu ne ocoleste.Vad ca nu am mai scris de asta vara..foarte mult de atunci! Timpul s-a jucat cu mine si eu am fost "looserul" pana acum.A stiut bine sa profite de naivitatea mea! Se scurg clipele si vad cum nu am obtinut nimic..nu m-am ales cu nimic din ce mi-am propus.Oare asa va fii pana la sfarsit?Sau poate mai greu? Intrebari retorice care inca nu isi gasesc raspunsul.

"Nu o sa te mai bucuri de clipele astea niciodata.."eram la gradinita cand auzeam mereu cuvintele astea.In gandul meu "ce clipe,ce bucurie..vreau sa fiu mare!",iar acum sunt "mare" si mi-ar place sa fiu din nou "mic".Mi-ar place sa ma intorc 2 secunde in trecut,doar atat..asta m-ar face cred mult mai ambitos..

Am obosit...parca iarna te oboseste mai rau, te scoate greu din casa si parca iti vine sa leneveeesti sa nu faci nimic , sa pierzi vremea aiurea..iar timpul, iti joaca feste mereu!

Mai e putin si totul va lua sfarsit tot stresul, toata frica, toate gandurile si sunt curios ce sentiment voi avea in momentul ala..sunt tare curios..

A mai trecut o zi...

Nimicuri...

Vreau sa ma opresc,. sa stau pe iarba, intins, sa privesc.Sa ma uit pe cer,sa caut cu privirea infinitul, sa aud pasarile, sa ma linistesc...sa ma opresc.Sa inchid ochii si sa simt...sa simt cum imi acopera trupul o adiere..o vesnica adiere care se transforma in vant...vant care se simte ca va aduce ceva cu el.Sa ma ridic si sa alerg...sa ma opresc...sa ma asez...sa simt...sa te simt.Sa ploua peste sufletul meu, sa il spele si sa il limpezeasca...sa se opreasca...soarele sa asfinteasca..noaptea sa vina si sa ma duca departe, sa ma alerge prin toate padurile, sa ma doboare cu taria ei...Sa ma trezesc...sa ma intind...sa deschid geamul si sa respir...sa respir aerul proaspat al diminetii...sa rad..sa ma imbrac si sa evadez...sa invat sa fiu eu....
O noua zi...o noua speranta...un nou inceput...o noua iluzie...o noua tristete....un nou final...acelasi suflet...aceeasi oameni...aceleasi griji...acelasi gol........

Clipa...o secunda...

Clipa....o secunda....o secunda in care iti poti schimba intreaga viata, intreaga existenta, sau in care poti sa realizezi ca totul a luat sfarsit precum o ploaie scurta de vara...
Pot spune ca viata este doar o clipa..o clipa de pasiune sau o clipa de ura, o clipa de fericire sau de tristete, o clipa de bucurie sau o clipa de dragoste!
Dragostea, un capitol inceput si neterminat sau poate terminat de prea multi inainte de termen.
Tot intr-o clipa poate disparea o dragoste de o viata sau se poate distruge o viata de dragoste, fapte ce le facem fara cuget doar indemnati de instinct si de personalitate.
Ma uit in jurul meu si vad copii si copile de 12-13 ani care fumeaza, se imbraca in negru, se machiaza strident si care sustin ca asa se simt bine si asa vad ei/ele lucrurile.V-ati gandit vreodata ce e in sufletul acelor copii?Dupa parerea mea asta arata dezinteresul parintilor si a lumii in care traim.Prin ei se oglindeste Romania! O tara intunecata de griji, machiata de niste corupti, si inchisa de noi cu bariere infinite.Tara care naste tot felul de iluzii niciodata realizabile.
In Romania, sunt din ce in ce mai multi oameni care parasesc clipa,inlocuind-o cu grijile de astazi si de maine care usor-usor ii destrama, ii ucide lasand in urma suflete "dezgolite" si "inrolate" in armata tristetii.
Viata devine o lupta o data cu inaintarea in varsta pe cand in alte tari, este o fericire!
Clipa imparte un destin fiecarui om de langa noi, iar destinul nostru poate fi legat de al lui, si trebuie sa incercam sa fim mai buni si mai prietenosi, altfel intr-o clipa se risipeste o viata!